Cyberbullying-ul

Deseori, un copil care este hărțuit online poate să nu spună nimic. Îi poate fi rușine sau teamă că situația se va agrava. De aceea, rolul cadrului didactic nu începe atunci când copilul vorbește despre ceea ce i se întâmplă, ci mult mai devreme: prin observarea reacțiilor și comportamentului elevilor, a relațiilor dintre aceștia și a schimbărilor care pot ridica semne de întrebare.

Cyberbullyingul sau hărțuirea în mediul online poate lua forme diferite: mesaje și comentarii jignitoare, răspândirea intenționată a unor zvonuri, distribuirea unor imagini fără acord, crearea unor conturi false, excluderea din grupuri online sau folosirea conținutului digital pentru a umili ori intimida o persoană.

Ce poate observa cadrul didactic/ dirigintele?

În situațiile de cyberbullying, nu există un singur indicator care să arate că un copil este hărțuit online. Unele dintre aceste comportamente pot avea și alte explicații, însă este important ca schimbările să fie observate în contexte diferite. Dacă acestea persistă, este esențial să fie creat un spațiu sigur pentru dialog și, atunci când este necesar, pentru intervenție. Iată câțiva indicatori la care cadrul didactic poate fi atent:

• devine mai retras, trist, iritat sau anxios;
• evită anumite activități alături de colegi sau situații de grup;
• nu mai dorește să participe la discuții sau activități în clasă;
• manifestă o schimbare bruscă în relațiile cu colegii;
• pare preocupat sau afectat după utilizarea unui dispozitiv;
• evită să folosească dispozitivul și pare tensionat;
• are dificultăți de concentrare și poate să lipsească fără motive.

Aceste semnale nu confirmă că un copil trece printr-o situație de cyberbullying, dar pot indica faptul că are nevoie de un spațiu sigur în care să poată vorbi. Cadrul didactic sau dirigintele nu trebuie să stabilească singur ce i se întâmplă copilului. În schimb, poate solicita sprijinul psihologului școlar și, împreună cu acesta, poate identifica pașii potriviți pentru a-i oferi copilului suport în siguranță.

Pasul 1. Atunci când există motive de îngrijorare, este important ca discuția cu elevul să se desfășoare într-un spațiu sigur și fără alți colegi de față.În locul întrebărilor insistente precum „Cine ți-a făcut asta?”, „De ce nu ai spus mai devreme?” sau „De ce nu ai blocat persoana?”, pot fi folosite întrebări deschise:   

• Am observat că în ultima perioadă pari mai retras. Cum te simți?
• Este ceva ce te preocupă în relația cu colegii tăi?
• S-a întâmplat ceva online sau offline care te face să te simți inconfortabil?
• Vrei să-mi povestești ce s-a întâmplat?
• Ce ai avea nevoie acum pentru a te simți în siguranță?

Mesajul pe care trebuie să-l audă copilul la prima etapă: „Te cred. Nu ești singur. Vom căuta împreună ajutorul potrivit”.

Nu este necesar ca elevul să povestească totul din prima discuție. Important este să nu fie pusă presiune asupra lui și să simtă că poate reveni la un adult de încredere. Este important să evităm învinovățirea copilului, minimalizarea situației precum „sunt doar niște glume” sau promisiuni că totul se va rezolva.

Pasul 2. Când un copil este deschis să vorbească despre o situație de cyberbullying sau cadrul didactic, dirigintele este informat de un alt elev este important ca acesta să clarifice doar informațiile necesare pentru a înțelege ce fel de suport este necesar. Spre exemplu poate doar clarifica:

• ce s-a întâmplat?
• cine este implicat?
• dacă există un pericol?

În funcție de situație și procedurile instituționale, acesta informează persoane responsabile din instituție: psihologul școlar, administrația instituției sau persoana responsabilă de protecția copilului, precum și alți specialiști relevanți. În Republica Moldova există Metodologia cu privire la prevenirea și combaterea bullying-ului aprobată prin ordinul nr. 1024 din 13.10.2022.Cyberbullying-ul nu este tratat separat de bullying, dar este integrat direct sub umbrela aceleiași legislații obligatorii emise de Ministerul Educației și Cercetării (MEC). Indiferent dacă un elev trăiește o situație de bullying offline sau online, este analizat impactul asupra copilului, deoarece acest tip de violență se referă strict la interacțiunea dintre elevi. În alte contexte, cu implicarea altor categorii de persoane sau acțiuni, poate fi vorba despre alte forme de violență care presupun un alt tip de intervenție.

Pasul 3. Familia este o parte importantă a rețelei de sprijin a copilului.În funcție de situație, va fi implicată familia, cu respectarea interesului superior al copilului. Este important ca discuția cu familia să se concentreze pe siguranța și sprijinul copilului. Uneori, prima reacție a părintelui poate fi una care să sperie: „Îți iau telefonul și nu mai intri pe Internet”, „Cum ai putut să faci una ca asta”. De aceea, împreună cu psihologul școlar părintelui i se poate explica că este important ca măsurile luate să nu îl facă pe copil să se teamă să mai vorbească despre ceea ce i se întâmplă, dar să poată reveni după ajutor.

Ce alte acțiuni pot oferi sprijinul necesar?

În funcție de gravitate sau specificul cazului de cyberbullying,  copilul sau familia pot fi referiți către servicii care oferă suport potrivit în aceste situații:

• psihologul școlar pentru sprijin emoțional și evaluarea nevoilor copilului;
• serviciile de protecție a copilului/asistența socială, dacă există suspiciuni de abuz sau alte situații care necesită protecție;
• Telefonul Copilului 116 111, serviciu gratuit de asistență telefonică pentru copii care oferă sprijin psihologic și informații în situații în care drepturile copilului sunt încălcate;
• SigurOnline, pentru consiliere și orientare în situații de abuz sau violență în mediul online. Serviciul de asistență poate fi accesat de copii, adolescenți și părinți, iar portalul oferă și resurse pentru profesioniști.
• Centrele de Sănătate Prietenoase Tinrelor „Neovita” cu denumiea de Youth Klinik Moldova, care oferă servicii psihologice și de asistență integrată a sănătății adolescenților.
• Poliția/112, atunci când există un pericol imediat sau situația poate constitui, o acțiune ilegală sau risc pentru viața și sănătatea copilului.

Ce este important într-o situație de cyberbullying?

Un copil care trece printr-o situație de cyberbullying are, în primul rând, nevoie de un spațiu de încredere, în care să se simtă în siguranță. Abia apoi este important ca situația să ajungă la persoanele competente, care pot interveni fără să judece copilul sau să-i facă rău. De aceea, este important să evităm:

• solicitarea de la copil să prezinte dovezile în fața colegilor;
• distribuirea capturilor de ecran sau imagini pentru a discuta cazul;
• încercarea de a confrunta copilul care hărțuiește online;
• transformarea situației într-o „lecție” pentru ceilalți elevi;
• minimalizarea situației prin expresii precum „sunt doar glume”;
• încercarea de a soluționa situația cu forțele proprii.

Cum pot fi prevenite situațiile de cyberbullying?

Prevenirea cyberbullyingului nu înseamnă doar o discuție cu copilul afectat sau referirea acestuia către servicii specializate. Înseamnă și educarea unor comportamente responsabile pe Internet și construirea unei culturi a siguranței în clasă, în care elevii știu că pot cere ajutor, iar martorii înțeleg că au un rol activ. În cadrul orelor, pot fi abordate periodic subiecte precum:

• cum recunoaștem hărțuirea online;
• care este diferența dintre o glumă și un comportament care rănește;
• ce poate face un martor când vede un coleg hărțuit online;
• de ce distribuirea și aprecierea unui conținut jignitor poate alimenta hărțuirea;
• cum raportăm un conținut sau un cont abuziv;
• cui putem cere ajutor în situații de cyberbulling;
• cum păstrăm dovezile relevante fără să le distribuim.

Platforma www.siguronline.md pune la dispoziția cadrelor didactice scenarii și fișe de lucru pentru abordarea cyberbullying-ului la diferite niveluri de vârstă. Printre acestea, se regăsesc activități bazate pe studii de caz și pe identificarea rolurilor de victimă, agresor și martor.

Este sau nu cyberbullying?

În cadrul activităților educaționale, porniți de la situații în care un elev vede într-un grup online comentarii jignitoare despre un alt coleg. Elevii identifică reacțiile care pot agrava situația și cele care pot contribui la oprirea acesteia. Prezentați elevilor situații fictive și cereți-le să decidă dacă este vorba despre o glumă, un conflict, un comportament nepotrivit sau cyberbullying. Discutați ce elemente îi ajută să facă diferența. Folosiți scenariile și materialele video disponibile pe SigurOnline pentru a discuta despre consecințele distribuirii conținutului care poate răni sau umili o altă persoană.

O școală sigură online se construiește împreună!

Cyberbullyingul nu este doar o problemă cu care se întâlnesc copiii online și nici o problemă care trebuie rezolvată doar pe Internet. Efectele sale se pot observa în relațiile dintre elevi, în implicarea la ore, în starea emoțională și în sentimentul de siguranță al copilului la școală. De aceea, școala are un rol important și este în primul un spațiu care oferă încredere unui copil și cu serviciile de sprijin.

Nu este necesar ca un cadru didactic, diriginte să dețină toate răspunsurile. Este important să știe să recunoască un semnal de alarmă, să asculte fără să judece și să cunoască când și cui să ceară ajutor într-o situație de cyberbullying.

Un copil care știe că poate vorbi cu un adult de încredere este un copil care are o șansă mai mare să nu rămână singur într-o situație de hărțuire online.