Desenele animate prin ochii copilului

Ecranul i-a atras pe copii din toate generațiile. Adulții de astăzi își pot aminti cu drag de vremurile în care se adunau cu toată mahalaua în fața televizorului pentru a urmări desenul animat preferat. De la o generație la alta, accesul copiilor la desene animate a devenit tot mai ușor, iar diversitatea acestora s-a extins enorm. Cu toate acestea, interesul copiilor pentru desene animate a rămas la fel de mare. Mai mult, personajele și imaginile din desene continuă să îi fascineze chiar și pe adulți.

Diferența este că, astăzi, copilul nu mai așteaptă ora la care începe desenul preferat, iar accesul la acesta nu mai depinde de un singur televizor din mahala. Desenele animate sunt disponibile aproape oricând și oriunde: la televizor, pe telefon, tabletă, calculator sau alte dispozitive digitale.

Ce fac să fie atât de atractive desenele animate?

Primele forme de desene animate au apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea. În 1928 a fost lansat primul film sonor celebru cu un personaj animat, iar în 1937 a apărut primul lungmetraj de animație. Inițial, fiecare element al desenelor animate era realizat manual, pe hârtie sau pe folii transparente. Astăzi, o mare parte dintre animații sunt create cu ajutorul computerului și al altor tehnologii digitale, ceea ce oferă posibilități mult mai diverse de a crea conținut atractiv și captivant.

La baza unui desen animat stau povestea, mișcarea, culoarea, sunetul, personajele și emoțiile transmise de acestea. Un desen animat potrivit vârstei poate fi mai mult decât o modalitate de relaxare. Prin intermediul acestuia, copilul poate învăța cuvinte noi, descoperi informații despre lumea înconjurătoare, observa relațiile dintre personaje și diferite modalități de rezolvare a problemelor. Cu toate acestea, nu orice conținut poate fi înțeles cu ușurință de către copil, iar unele desene animate pot transmite mesaje sau prezenta comportamente care nu sunt potrivite pentru vârsta acestuia.

Copilul poate învăța mai bine din desene animate atunci când acțiunile de pe ecran sunt completate de dialogul sau explicațiile unui adult de încredere, în special ale părintelui. Înainte de vizionare, părintele poate pregăti copilul pentru o discuție și îi poate sugera să urmărească cu atenție acțiunile personajelor.

Discuția poate începe cu câteva întrebări-cheie, care pot fi adaptate în funcție de scenariul desenului animat urmărit: „Cine sunt personajele din acest filmuleț?”, „Cum se numesc și ce fac?”, „De ce crezi că personajul X a făcut asta?”, „Cum se simte?”, „Tu cum ai fi procedat?”

Personajele din desene animate îi pot ajuta, de asemenea, pe copii să învețe despre emoții și despre modul în care acestea pot fi exprimate în diferite situații. Părintele poate transforma această experiență într-o oportunitate de învățare printr-o conversație: „Ce emoții ai observat în acest desen animat?”, „Uite, personajul X este trist. Ce crezi că l-ar putea ajuta?”

Un desen animat poate continua chiar și după ce ecranul a fost închis. Părintele îi poate propune copilului să deseneze personajele, să construiască ceea ce a văzut sau să imagineze o continuare a poveștii. De asemenea, copilul poate recrea împreună cu părintele activități văzute în desenul animat: să pregătească o tartă cu zmeură, să grădinărească, să reproducă un dans sau să se joace.

Implicarea părintelui completează experiența copilului și îi oferă un cadru prietenos pentru învățare și descoperire. În același timp, aceste activități pot deveni momente de conectare și pot contribui la consolidarea relației dintre părinte și copil.

Ce impact poate avea un desen animat asupra copilului?

În era digitală, lumea animației s-a dezvoltat cu repeziciune, iar imaginația creatorilor de desene animate a depășit foarte mult ceea ce poate fi potrivit pentru un copil. Unele desene animate disponibile copiilor, pot conține acțiuni violente, limbaj nepotrivit și personaje care sunt greu de asociat cu ființe reale. Urmărirea frecventă a acestui tip de conținut poate crea o imagine distorsionată despre lumea înconjurătoare și influența comportamentul și percepția copilului despre relațiile sociale și cu semenii lor.

La fel, copiii au acces la desene animate care conțin scene de groază. Deoarece, copiii nu au bine dezvoltată capacitatea de a distinge realitatea de ficțiune, urmărirea acestor conținuturi le poate afecta somnul și activitățile zilnice. Imaginile și acțiunile înfricoșătoare pot trezi stări de frică când rămân singuri în cameră, se sting luminile sau când asociază anumite obiecte, ființe din lumea reală cu cea din desene animate.

Un alt risc apare atunci când accesul la conținut animat devine liber și nelimitat. Desenele animate ocupă tot mai mult timp din spațiul destinat pentru joacă, descoperire, mișcare și socializare în viața reală, astăzi. De aceea, nu este suficient să credem că un copil stă liniștit și privește desene animate. Este necesar, să observăm cât timp petrece în fața ecranelor și ce urmărește. Dacă se schimbă comportamentul și emoțiile copilului după vizionare și ce învață din ceea ce vede.

Pentru un copil, ceea ce transmite un desen animat poate fi foarte aproape de ceea ce se întâmplă în realitate. De aceea, este foarte important ca părintele sau adultul de încredere să descopere care sunt animațiile preferate ale copilului și care este mesajul central al acestora. Chiar dacă un desen animat poate fi foarte atractiv, nu neapărat înseamnă că este potrivit pentru copil. Mai mult de atât, în dependență de tipul dispozitivului sau platforma/aplicația folosită pentru vizionarea desenelor animate, copilul poate interacționa și cu alt conținut.

De aceea, părintele are rolul să gestioneze conținutul urmărit de către copil și, pentru început, poate verifica ce urmărește copilul și să observe dacă acesta conține:

• ritm foarte rapid și schimbări permanente de imagini;
• comportamente agresive prezentate ca fiind amuzante;
• personaje care rezolvă problemele prin violență/agresivitate;
• comportamente nepotrivite prezentate ca fiind normale;
• situații care depășesc nivelul de înțelegere al copilului;
• publicitate sau mesaje comerciale integrate în conținut;
• personaje sau situații care pot provoca frică ori anxietate. 

Cum poate părintele transforma lumea desenelor animate într-o experiență sănătoasă pentru copil?

Desenele animate pot fi o sursă de relaxare, explorare și învățare. Însă, atunci când timpul petrecut în fața unui desen animat este prea mare sau conținutul nu este potrivit vârstei și nivelului de dezvoltare al copilului, acesta poate influența starea de bine și dezvoltarea armonioasă a copilului.

Rolul părintelui sau a adultului de încredere este să creeze un spațiu sigur  și de comunicare în care copilul să descopere lumea desenelor animate. Totodată să păstreze echilibru între timpul petrecut în fața unui filmuleț animat și activitățile din viața reală. Pentru ca această interacțiune a copilului cu desenele animate să fie una de învățare și descoperire, părintele poate urma următorii pași:

1. Verificați dacă desenul animat urmărit de către copil este potrivit vârstei și nivelului de dezvoltare al copilului.
2. Stabiliți când începe și când se încheie timpul pentru desene animate și păstrați în program suficient timp pentru somn, joacă, mișcare și comunicare.
3. Discutați episodului sau a filmulețului animat vizionat de către copil prin adresare de întrebări și analiza acțiunilor.
4. Observați schimbările de comportament, copilul devine speriat, agitat, trist sau începe să imite constant personajele, este un semnal că acel conținut nu este potrivit.

Lumea desenelor animate poate fi fascinantă pentru toate vârstele, însă cei mai vulnerabili sunt copiii, care au nevoie de adulți pentru a descoperi această lume în siguranță.