//= escape_meta(Configure::read('Config.projectName')) ?> //= escape_meta($title) ?> //= escape_meta(summarize($description, 456)) ?>
Când copiii noștri sunt mici le spunem „Să nu vorbești cu persoane necunoscute!”, dar odată ce cresc, această regulă nu mai este valabilă. Preadolescenții și adolescenții leagă noi prietenii, se alătură unor grupuri noi cu care împărtășesc aceleași interese. Spațiul virtual a devenit deja parte a vieții noastre, dar și a copiilor noștri. Astfel, Așa cum ei stabilesc noi relații în viața reală, același lucru o fac și în mediul online, iar regula „Să nu vorbești cu persoane necunoscute!”, nici în comunicarea online nu mai este valabilă. Desigur, ne facem griji pentru copii, iar pentru a-i ajuta să facă diferența între o comunicare sigură și o comunicare mai puțin sigură trebuie să le vorbim despre asta. Scopul unei astfel de discuții ar fi:
1) Ca preadolescentul(a)/ adolescentul(a) să cunoască ce poate face în diverse situații care pot întâmpla în mediul online.
2) Întărirea legăturii și a relației de încredere între părinte și copil, astfel ca copilul să perceapă părintele ca persoană de încredere.
3) De a-i arăta preadolescentului(ei)/ adolescentului(ei) că dvs. sunteți deschiși și acceptați interesele lui/ei în mediul online.
Dar cum construim discuția cu copilul despre comunicarea online ?
O discuție despre comunicarea online ar fi bine să înceapă de la aspecte generale:
1) Preferă comunicarea online sau în viața reală?
2) Care este rolul comunicării online?
3) Putem să transmitem emoțiile noastre prin mesaje online?
Acestea sunt câteva întrebări generale care ne vor ajuta să înțelegem poziția copilului față de comunicarea online și în dependență de aceasta să construim discuția. Una dintre cele mai efective metode s-au arătat a fi „studiile de caz”, acele situații-exemple care ajută copiii să-și pregătească reacțiile, astfel încât, dacă se vor ciocni cu astfel de situații deja să aibă pregătit un model comportamental.
Ați putea discuta despre aceste exemple de situații ce se pot întâmpla în timpul comunicării online, atât cu persoane cunoscute, cât și cu persoane necunoscute:
1) Îți scrie o persoană necunoscută. Ce faci?
2) Persoana cu care comunici online ți-a scris ceva care te-a intimidat sau te-a făcut să te simți rușinat/ă. Ce faci?
3) Persoana cu care comunici online îți cere să faci ceva pentru ce nu ești gata sau nu dorești ? Ce faci?
Ar fi bine ca aceste situații-exemple să fie ancorate într-un context aproape de copil, legat de interesele lui în mediul online. De exemplu, „În timpul jocului online îți scrie o persoană necunoscută” sau „Pe rețelele sociale îți scrie o persoană necunoscută”. Acest context, care are la bază interesele preadolescentului sau adolescentului, îi va permite să se gândească la posibile reacții specifice, dar nu la ceva general. Deoarece despre cum ar putea să reacționeze ar trebui să se gândească el sau ea, iar rolul dvs. este de a-l ghida și de-ai oferi soluții doar dacă el/ ea singur/ă nu le găsește.
Pentru aceste situații-exemple, neapărat copilul trebuie să știe că dvs. îi veți fi alături „Am încredere că, în cazul în care te vei ciocni cu o astfel de situații, deja știi cum ai putea să reacționezi. Dar situații sunt multe și dacă se întâmplă o situație în care nu știi cum ai putea proceda, poți să-mi spui mie și împreună vom găsi o soluție”.
Recomandări generale pentru discuția cu copilul despre comunicarea în mediul online:
1) Fiți deschiși și acceptați interesele copilului în mediul online, chiar dacă nu le înțelegeți. „Nu înțeleg de ce copilului meu îi place să joace online, dar pentru el/ea este interesant și asta vrea, deci, eu voi accepta”.
2) Nu pasați responsabilitatea pe copil. „Iată dacă nu vei avea rețele sociale, atunci nimeni nu-ți va putea scrie ceva care te-ar deranja/ intimida/ speria”.
3) Discuția despre comunicarea online nu ar trebui să fie unică ci ar trebui să aibă loc în permanență. Copilul nu discută online odată, ci cu regularitate, asta ar însemna că și discuțiile dvs. cu copilul despre comunicarea în mediul virtual ar trebui să fie cu regularitate.
Pe Internet răspândirea zvonurilor, postarea fotografiilor sau altor informaţii personale, trimiterea unui mesaj răuvoitor sau postarea comentariilor răuvoitoare se face uşor.
Cei mai activi vloggeri şi bloggeri au venit cu un mesaj adresat adolescenţilor.
Scriu această istorie pentru a încuraja și alți părinți să atragă mai multă atenție la comportamentul copilului, dacă vă pare ceva straniu atunci la sigur trebuie să faceți ceva și să nu ignorați.