Indiferent dacă sunteți diriginte în clasa celor mai micuți sau educați clase de preadolescenți ori adolescenți, o preocupare majoră cu care vă confruntați se referă la calitatea și impactul emoțional al conținutului pe care îl accesează și vizualizează elevii dumneavoastră.
Numim aceste conținuturi nepotrivite vârstei. Cu părere de rău, acestea se întâlnesc sub diferite categorii și afectează direct copiii și adolescenții (conținut cu caracter violent, conținut cu caracter sexual, conținut ce incită la ură și violență sau chiar la autovătămare, etc.).
Adulții, de regulă, apelează la soluții de ordin tehnic pentru a minimaliza sau a exclude din câmpul de vedere al copilului tot felul de imagini, ce îl pot afecta sau care îi pot forma o percepție distorsionată a realității. Ei utilizează programe de blocare a paginilor web dubioase, filtrele de conținut, programele de control parental, etc. Însă oricât de bună ar fi soluția tehnică, există o mare probabilitate ca un copil să vadă conținuturi nepotrivite pe un alt dispozitiv sau chiar să-l primească de la cineva într-o comunicare online.
Și atunci, cel mai bun lucru pe care îl poate face adultul este să pregătească corect copilul pentru o „întâlnire neplăcută” cu conținutul nepotrivit.
La școală, această pregătire o poate face orice cadru didactic care desfășoară cu elevii lecții și activități despre siguranța online.
În clasele primare, recomandăm desfășurarea unei lecții speciale dedicate subiectului, în care învățătoarea/învățătorul, prin jocuri simple, discută cu micuții utilizatori despre imaginile bune și rele, despre emoțiile pe care le trăiește copilul atunci când accesează o imagine rea și despre ce ar putea face în așa cazuri. Cadrele didactice din învățământul primar pot accesa și descărca scenariul didactic pentru lecția „Imagini bune. Imagini rele” la rubrica Resurse didactice.
În clasele de gimnaziu, conținuturile nepotrivite pot fi abordate în timpul altor discuții care abordează siguranța utilizatorului de Internet. Provocatoare și delicată poate fi, în special cu preadolecenții și adolescenții, abordarea subiectelor legate de conținuturile cu caracter sexual. Provocarea poate veni din nesiguranța cadrului didactic în legătură cu gestionarea reacțiilor și emoțiilor în timpul unor astfel de discuții.
În acest sens, venim cu câteva sugestii care sperăm să vă fie utile.
Formulați tema lecției sau activității fără a folosi expresii de genul „caracter sexual”, „poze nud”, „fotografii sau video indecente”, etc. Astfel, veți evita din start glumele, comentariile sau starea de disconfort a unor elevi.
În schimb, veți aborda conținuturile sexuale prin prisma altor subiecte ce se referă la siguranța online și această discuție va fi legată nemijlocit de importanța comportamentelor sigure în mediul online.
De exemplu, la lecția despre Comunicarea cu prietenii în mediul online, puteți întreba elevii cum preferă să comunice, de obicei: prin texte, imagini, emoji, GIFuri, video, etc. Cum cred, ce nu le-ar plăcea prietenilor să primească prin mesaje? Cum ar reacționa diferiți utilizatori la vederea unor conținuturi cu caracter sexual? Ce poate face un utilizator în cazul în care accesează, întâmplător, sau când recepționează imagini cu persoane în ipostaze sexuale sau poze nud?
De asemenea, la orice altă lecție despre siguranța online, reamintiți elevilor că nu în zadar există mențiunea 18+ pentru unele conținuturi sau site-uri web, deoarece acestea sunt dăunătoare, transmit mesaje ce distorsionează realitatea sau chiar pot ascunde după sine adevărate abuzuri asupra unei persoane adulte sau asupra unui copil. Încurajați-i să nu distribuie astfel de conținturi, nici să nu le acceseze în cazul în care primesc linkuri dubioase.
În discuțiile cu elevii întrebați-i dacă ar fi de acord cu principiul Raportez ceea ce nu apreciez. Porniți de la acele conținuturi, care, cu adevărat, îi interesează și pe care le-ar aprecia. Întrebați-i despre valoarea acestor conținuturi pentru ei și pentru alți utilizatori copii. Continuați cu întrebări despre conținuturi care le displac și care ar fi motivele. În acest mod, copiii vor enumera conținuturile dăunătoare, iar raportarea acestora către administratorii platformelor ar fi o bună modalitate de a opri distribuirea lor.
Nu în ultimul rând, atât la școală, cât și acasă, este bine să le reamintim copiilor că pot discuta oricând cu un adult de încredere în cazul în care au primit de la cineva o fotografie sau un video pe care nu îl înțeleg sau care le provoacă stări neplăcute. În plus, există și consultantul prietenos Gabi pe portalul Siguronline.md, care e gata să discute cu orice copil care are nevoie de ajutor atunci când o situație în mediul online îl deranjează.
O sarcină grea în aceste săptămâni este pusă pe umerii profesorilor și diriginților de clasă.
Lucrând cu elevii la temele sexting și sextortion, ne referim la aspecte ce țin de viața personală a copilului, la comunicarea sa cu alte persoane, la percepția propriei imagini, la felul cum această imagine poate fi compromisă.
Dar ce strategie de educţie digitală aţi ales Dumneavoastră?