Am o fetiţă în clasa I-a. Într-o zi, am fost contactată şi invitată la sectorul de poliție. Am rămas șocată când am văzut înregistrări video cu copilul meu... nu îmi puteam explica cum s-au putut întâmpla astfel de lucruri în familia mea!
Am aflat că a făcut vreo 7-8 videouri pe Youtube, în care se dezbrăca, dansa şi imita diferite mișcări și poziții cu caracter sexual, vorbea şi avea un comportament sexual. În video, spunea că îi place să facă sex, și îi chema pe cei care o privesc să vină la noi acasă, spunînd adresa şi explicînd cum mai ușor se poate de găsit și că vor face sex...Nu ştiam ce să cred şi ce să fac cu asta!!! Nu am observat nimic diferit în comportamentul fiicei.
Am mers acasă și am certat-o foarte tare, am strigat la ea. Nu am putut discuta calm și liniștit şi nici nu i-am explicat nimic despre acele filmări și despre riscurile la care se expunea. Am învinuit-o pentru comportamentul ei şi i-am repetat de multe ori că este o ,,nerușinată mare” și că mi-i foarte rușine pentru așa o fiică ca ea. Apoi l-am sunat pe tatăl ei cu care nu trăim împreună, dar avem o relație foarte apropiată și i-am povestit despre ce s-a întâmplat. Am învinuit-o şi pe ea, și pe el pentru cele întâmplate. Până în final, ne-am certat foarte tare, am strigat unul la altul și ne-am învinuit reciproc. Chiar dacă era în camera ei, fiica a auzit toată discuția nostră. Ca să o pedepsesc pentru ce a făcut, am telefonat demonstrativ la magazinul de animale de companie și am refuzat să mai cumpăr hamsterul pe care i l-am promis.
Din discuţia cu psihologul Siguronline, am aflat că fiica mea a povestit că se simțea singură și că îşi dorea să comunice cu cineva. Singură acasă se plictisea, vroia foarte tare să iasă afară să se joace cu prietenele sale, însă din cauza carantinei nu putea face acest lucru. Seara când mă întorceam de la serviciu, mă apucam de treburile casei și nu prea aveam timp pentru ea. Uneori mă ruga să ne jucăm împreună, dar eram prea obosită pentru asta.
Mi-am adus aminte că într-o zi m-a întrebat ce înseamnă „Sex”. Am evitat să-i răspund la întrebare. Mai târziu, mi-am dat seama că fiind singură acasă, a putut căuta cu uşurinţă în Google cuvântul Sex, unde a găsit foarte multe video pornografice (fapt confirmat şi de psihologul care a vorbit cu fiica). Timp de câteva zile a privit aceste video! fiind sigură că nu face nimic rău sau ceva interzis. Credea că dacă în Google sunt atât de multe video de acest gen, înseamnă că asta este ceva foarte vizualizat și interesant. Fiind pasionată de blogghing, s-a gîndit că ar putea și ea să facă așa video, și asta ar ajuta-o să devină blogheriță, își va face muți prieteni cu care se va putea juca și comunica. Toate înregistrările le făcea în aplicația Youtube de pe telefon, fără să înţeleagă că filmuleţele făcute automat se încărcă online - de fapt făcea un live care automat se salvează pe Youtube.
Mau tîrziu mi-am dat seama că atunci cînd am aflat despre asta, nu am încercat să aflu ce anume a făcut-o pe ea să facă aceste filmări... eram prea furioasă. Am înţeles că reacția mea exagerată, învinuirile şi pedeapsa au înrăutățit situația. Copilul meu avea un sentiment enorm de rușine și vinovăție, chiar dacă nu conștientiza până la urmă ce rău a făcut. Din spusele psihologului, a fost nevoie de foarte multă răbdare și timp ca să o poată scoate din starea de blocaj – nu vroia să povestească nimic.
În concluzie pot să vă zic că ar trebui să fim mai atenți cu copiii noştri, la toate schimbările pe care le observăm în dispoziția și comportamentul lor. Să avem o comunicare deschisă cu ei și să le dăm răspunsuri la absolut toate întrebările atunci când ei au nevoie, chiar dacă credem că sunt prea mici. Mai bine să le satisfacem curiozitatea pe moment decât să-i lăsăm să caute singuri răspunsurile. Atunci când nu le răspundem, curiozitatea nu dispare, dimpotrivă devine și mai mare. Copilul încearcă singur să găsească răspunsuri doar că va înţelege greşit informaţia.
Cristina, 33