„Atunci când s-a întâmplat totul, mama nu era acasă, iar bunica nu-și dădea interesul ce fac. Aveam 14 ani, eram dintr-o familie social vulnerabilă, multe ori nu aveam ce mânca, nu mai zic deja de celelalte lucruri. Într-o zi mi-a scris o persoană pe Internet, mă întreba ce fac, cum la mine, m-a întrebat dacă aș vrea să lucrez. Mi-a mai zis că voi putea să mă întrețin singură și să-mi cumpăr ce vreau.
Am venit la Chișinău și când mi-a spus ce voi face, nu am vrut să lucrez, dar mi-a zis că nu am încotro și trebuie să lucrez măcar o lună de zile. Simțeam tristețe, ură, frică și disperare. Eram singură și aveam impresia că toți din jurul meu știu cu ce mă ocup eu. Mă simțeam rușinată și dezamăgită de ceea ce trebuia să fac. Banii pe care îi făceam nu veneau direct la mine. Eu voiam să-mi i-au lucrurile și să plec, dar nu mi-au permis și atunci am mers la sectorul de poliție.
Când mă țineau închisă în apartament, trebuia să fac sex cu clienți pe care ei îi găseau pe 999.md și să fac și videochat cu diferiți clienți pe care ei îi găseau pe Internet. Și acolo tot trebuia să fac diferite prostii la cameră. Persoanele care mă exploatau sexual, soț și soție, mi-au zis că dacă plec, o să mă găsească și o să mă taie cu cuțitul. Atunci am înțeles că în altă parte decât la poliție nu am unde apela. Poliția a ajutat și alte 3-4 fete minore, care erau captive și nu se puteau elibera de acolo.
Când am mers la poliție nu aveam pe nimeni care să mă susțină, chiar dacă aveam prietene. Mă considerau de prietenă doar atunci când lucram și aveam bani. Eu nu am avut susținere nici de la mama, ea nici nu știa, nu era lângă mine, bunica era indiferentă pe unde sunt și ce fac. Mai târziu mama m-a susținut atunci când a aflat ce s-a întâmplat, dar a făcut-o la telefon pentru că era departe. Au fost lângă mine doar psihologul și avocatul de la Centrul „La Strada”, care m-au ajutat și m-au susținut.
În prezent sunt căsătorită, am un copil, casă, am locul meu. Dar și acum trăiesc cu frica că soțul ar putea afla despre trecutul meu și m-ar părăsi. Acum am un sens în viață, un copil de doi ani pe nume Matei. Niciodată în viață n-o să mă întorc la trecut, mi-a fost ca o învățătură că așa nu se poate de făcut.
Tinerii trebuie să fie informați că atunci când li se propune o ofertă de muncă online, trebuie cel puțin să se informeze și despre condiții. Să nu meargă la fața locului, iar acolo să nu aibă încotro sau să fie duși cu forța undeva. Pentru fetele adolescente de 14 - 15 ani, ar fi bine să fie niște cursuri ca să capete o profesie, să fie un psiholog cu care ar putea vorbi, să se lucreze cu ele ca să nu fie așa disperate. Sunt fete din familii social vulnerabile, cu soartă grea și atunci când nu văd ieșire din situația în care se află, și cineva le propune să câștige, au încredere în această persoană fără a se gândi mult.
Aș recomanda copiilor să nu răspundă străinilor pe online. Să fie mai atenți cu cine discută, cu cine se întâlnesc, să ceară un sfat de la un adult, psiholog, profesor sau părinte. Pe părinți îi rog să nu fie indiferenți, să-și asculte copilul, să-l înțeleagă și susțină”.
Tânăra avea 14 ani când a primit o propunere falsă de serviciu. A mers la Chișinău, unde a fost închisă într-un apartament și exploatată sexual în mediu virtual (servicii sexuale contra plată prin videochat), cât și offline, alături de alte minore. A fugit de acolo și a depus plângere la poliție. Persoanele care au exploatat-o au fost judecate și condamnate. Fata a fost asistată de psihologul și avocatul din cadrul Echipei de Asistență a Copilului a Centrului Internațional „La Strada”.
Fată, 14