Mie îmi plac filmele. Toate… De la comedii, până la drame. Știu că dramele sunt o alegere stranie pentru un băiat, dar… îmi plac. Sora mai mare mi-a spus că aș putea transforma dragostea mea pentru filme în ceva mult mai mare. Așa am început să fac stream-uri. Comentam tot ce se întâmpla pe ecran în timp ce vizionam filmul. Promovam aceste video-uri de pe profilurile mele de pe rețelele sociale, mai mult pentru prieteni. Aveam profiluri private și doar ei puteau vedea ce postez. Prietenilor mei le plăcea mult ceea ce făceam și mi-au propus să-mi extind activitatea. De aceea am trecut de la profiluri private, la profiluri publice. Primeam multe aprecieri. Uneori, normal, că se găseau și cei cărora nu le prea plăcea ce făceam, dar ignoram comentariile lor. Îmi plăcea ceea ce făceam. Urmăritorii mei aveau și posibilitatea de a-mi propune filme pentru vizionare. Așa am început discuția cu o fată, care-mi sugera niște filme mega interesante. Îmi plăceau gusturile ei și m-am gândit că poate am putea să devenim ceva de genul prietenilor virtuali. Vorbeam deja de vreo două luni, când mi-am dat seama că mă îndrăgostesc. I-am spus despre asta surorii ca să-mi dea un sfat despre cum aș putea trece de la prietenie la ceva mai mult. Sora m-a întrebat cine este această fată, câți ani are, unde locuiește și alte întrebări de genul acesta și am înțeles că nu știu nimic despre Ana. Dar nici nu prea am întrebat-o, dacă sincer. Și sora m-a mai întrebat dacă am vorbit vreodată cu ea altfel decât prin mesaje, poate prin videocall… Mi-am amintit că, de fiecare dată când îi propuneam să ne vedem folosind camera video, îmi spunea că aceasta i s-a stricat, că se grăbește să plece și vorbim pe urmă sau că în cameră nu-i prea curat. Atunci nici nu mă gândeam că ceva nu e ok cu asta. În discuțiile pe care le-am avut după ce vorbisem cu sora mea, am încercat să aflu mai multe despre Ana și i-am propus din nou, chiar de vreo câteva ori, să ne vedem cu ajutorul camerei. Avea aceleași scuze, iar când îi adresam întrebări despre ea, nu știu cum, dar mereu schimba subiectul în așa mod, încât nici nu-mi dădeam seama. I-am scris un mesaj lung despre faptul că aș vrea să știu mai multe despre ea și că mă deranjează că nu dorește să inițiem un apel video. Mi-a scris că eu complic lucrurile și atunci i-am răspuns că nu vom mai vorbi, căci eu aș vrea o relație sinceră, indiferent dacă este de prietenie sau de iubire. S-a supărat! În perioada în care vorbeam, i-am spus multe lucruri personale: despre cearta cu Dan, prietenul meu cel mai bun și neînțelegerea cu diriginta. Eram trist și am scris multe lucruri urâte. Ulterior, foarte repede ne-am împăcat cu prietenul meu și nici pe dirigintă nu mai sunt supărat. A doua zi, după ce i-am scris Anei, Dan mi-a trimis un mesaj în care spunea că nu vrea să mai fim prieteni, iar de la o colegă am primit mesajul „nesimțitule”. M-a sunat și sora. Mi-a spus că nu credea că sunt atât de rău. Când am întrebat-o ce s-a întâmplat, sora mi-a spus că Ana i-a trimis o captură de ecran a conversației, în care eu scriam că mai bine eram unicul copil la părinți. Acel mesaj l-am scris atunci când sora mă punea să fac curat, dar eu trebuia să mă văd cu băieții. Atunci eram nemulțumit de situație și nu am cântărit bine cuvintele, recunosc. I-am cerut scuze surorii, i-am explicat ce s-a întâmplat. De asemenea, am încercat să discut cu Dan și cu alții de la care am primit mesaje. Acum parcă totul este bine, toți au înțeles ce s-a întâmplat. Toți, în afară de Dan. Nu mai suntem prieteni. Am înțeles că trebuie să fiu atent în comunicarea online, mai ales cu persoanele pe care nu le cunosc în viața reală, deoarece odată ce ai apăsat butonul „Trimite” nu mai poți controla ce se va întâmpla cu mesajul trimis sau fotografia expediată.
Dumitru, 16