„Am făcut cunoștință cu un bărbat pe o rețea de socializare, era prima mea experiență de dragoste. Aveam încredere totală în această persoană. Atunci când i-am expediat fotografiile eram sigură în el și că nu se va întâmpla nimic.
Am început să înțeleg că ceva nu este în regulă, atunci când m-a rugat să vorbim prin apel video, însă el nu a conectat camera. Nu aveam cu cine să discut despre asta, erau momente când eram cu moralul la pământ.
Atunci când pozele au fost postate pe Internet, mă simțeam îngrozitor, plângeam, m-am autoizolat de toți. Aveam un sentiment de rușine, eram disperată.
Când a văzut fotografiile, sora mea mai mare m-a certat și m-a învinovățit. Eram în șoc, îmi era foarte rușine și aveam o mare frică ca ea să nu-i spună fratelui mai mare. Sora mea nu m-a susținut, m-a judecat. Ea nu a ținut cont că eu de fapt eram un copil, un copil de 15 ani. Ea era deja matură, ar fi putut să mă înțeleagă. Nu a avut astfel de experiențe și nu știe cum e să fii în astfel de situații, dar a reacționat destul de dur cu mine și asta m-a durut tare. Lucru pe care îl regretă acum.
După 6-8 luni au apărut profiluri false cu fotografiile mele nud, ele au devenit virale. Erau văzute de toți - vecini, prieteni, rude, colegi, profesori, mă știa tot satul. Eram disperată, nu vedeam ieșire din situația creată, nu ieșeam din casă, nu mâncam, nu știam cum să scap de rușinea asta. Unica ieșire pe care o vedeam la momentul cela era suicidul. Îmi era frică mai mult de gura satului, decât de moarte.
Am aflat de la școală că există servicii care mă pot ajuta. Am căutat pe Internet informații și am găsit unde mă pot adresa. Am scris pe www.siguronline.md. Am fost mirată că consilierul a răspuns prompt și că în mai puțin de o oră am fost apelată de către un psiholog. Am discutat cu psihologul și am simțit o ușurare, însă oricum eram sceptică că problema mea poate fi soluționată.
Atunci când am dat prima declarație la poliție, am fost însoțită de psiholog și avocat. Polițistul era de genul masculin, acest lucru mă incomoda și îmi era foarte rușine. El punea întrebări multe și în special din acelea intime. Întrebările erau prea directe, insista să-i răspund și acest lucru mă jena enorm. Mi-ar fi plăcut ca polițistul care m-a audiat să fie o femeie, e greu să vorbești cu un bărbat. Dar datorită susținerii psihologului am putut vorbi despre detaliile cazului, ea era alături de mine și îmi oferea susținere. Doar prin faptul că era lângă mine, simțeam că nu mai sunt singură cu problema mea.
Atunci simțeam nevoia susținerii din partea familiei mele, aveam nevoie de înțelegere, să nu fiu judecată și învinovățită, dar acest lucru nu s-a întâmplat.
În prezent m-am regăsit, m-am dezvoltat mult. Am crescut și m-am maturizat. Însă, oricum această experiență neplăcută este în memoria mea mereu. Cu toate acestea, sunt sigură că voi găsi o persoană potrivită în care să am încredere și cu care să întemeiez o familie. Vreau să devin actriță sau realizatoarea unei emisiuni prin intermediul căreia să aduc zâmbete oamenilor.
Dacă aș putea întoarce timpul înapoi, în momentul când el mi-a scris, eu pur și simplu l-aș ignora”.
Copilul a fost asistat de către consilierul www.siguronline.md și ulterior de psihologul și avocatul din cadrul Echipei de Asistență a Copilului din cadrul Centrului Internațional „La Strada”. Făptuitorul a fost judecat și își ispășește pedeapsa.
Fată, 15