//= escape_meta(Configure::read('Config.projectName')) ?> //= escape_meta($title) ?> //= escape_meta(summarize($description, 456)) ?>
Întâi de toate, ce este un abuz sexual în mediul online
Despre abuzurile sexuale în mediul online se cunoaște mai puțin decât despre orice alte forme de abuz. Cauza ar fi că, deseori, inexistența unui spațiu fizic real este percepută ca lipsa unei daune sau pericol real. Discuțiile la acest subiect au luat amploare odată ce copiii au început să utilizeze tot mai frecvent rețelele sociale, care sunt cele mai populare canale prin care abuzatorii își țintesc victimele.
Abuzurile sexuale în mediul online, de obicei, evoluează. Copiii sunt provocați să transmită fotografii cu caracter intim, iar când refuză să mai producă fotografii sau video-uri de acest fel, abuzatorul îi șantajează. De obicei, copiii sunt amenințați că toate acele conținuturi vor fi distribuite colegilor sau vor fi publicate pe rețelele sociale. Toate devin circumstanțe rușinoase pentru copil și, de cele mai multe ori, copilul alege să nu vorbească cu nimeni despre cele întâmplate, situația devenind cunoscută odată cu publicarea sau distribuirea acelor fotografii/video-uri.
Am primit de multe ori din partea dvs, dragi pedagogi, întrebarea: Aș putea să fac o lecție de informare în clasa în care un copil a fost victima abuzului în mediul online sau dacă am identificat eu un astfel de abuz?
Cu siguranță, activitățile de informare și prevenire sunt eficiente și sigure la etapa de prevenire. Le puteți realiza cu mult curaj și încredere. În cazul în care deja ați identificat o situație de abuz și intenționați să vorbiți despre asta la seminare sau lecții în acel grup de copii, vă recomandăm să le evitați totuși și să puneți accent pe alte acțiuni importante la această etapă.
Dacă asemenea situații au avut loc în clasa în care predați, sunt foarte importante primele acțiuni și reacții în raport cu copilul – acestea îl pot încuraja să depășească cele întâmplate ori, din contra, îl pot victimiza repetat.
Rolul dumneavoastră, ca și al oricărui alt specialist care află despre un caz de abuz față de un copil, este să nu dăunați, să-i oferiți sentimentul de siguranță și să încercați să-l ajutați să depășească situația fie prin discuții cu acel copil, fie prin medierea comunicării cu părintele sau chiar cu clasa.
Înainte de a alege un mod sau altul de a acționa, e primordial să analizați situația în complexitatea ei: cum se simte copilul în raport cu ceea ce i s-a întâmplat, care sunt atitudinile colegilor, are sau nu acest copil o persoană-resursă în mediul său de încredere, etc. Recomandările de mai jos sunt inspirate din lecțiile învățate și din activitățile realizate de specialiștii siguronline.md în clasele în care un copil a trecut prin asemenea experiențe.
1. Observați copilul și fiți atent la nevoile lui
Copiii care trec prin asemenea experiențe, de obicei, simt rușine, frică de reacțiile colegilor, pot pierde încrederea în sine și în cei din jur, devin mai închiși și pot avea reacții atipice: nervozitate crescută, agitație, atacuri de panică, tendința de a evita orice situație care ar putea să-i reamintească de cele întâmplate.
În aceste situații, copiii de obicei au nevoie de încurajare, de sfaturi despre cum să depășească aceste situații, de persoane-resursă și de încredere în preajmă care nu îl (o) vor judeca, dar îl (o) vor susține, înțelegând că nu poartă nicio vină. Copilul poate avea nevoie de medierea comunicării cu părintele, care adesea află despre cele întâmplate în ultimul rând.
Observați comportamentul copilului după cele întâmplate. Discuțiile publice la această temă ar putea doar înrăutăți trăirile copilului, activitățile fiind percepute ca supunere la victimizare repetată și ancorare a acestor simptome.
2. Observați clasa de elevi
Încercați, prin observație, să identificați:
- care sunt relațiile între copii;
- care sunt atitudinile copiilor față de elevul care a suferit de abuz;
- cine sunt copiii care prietenesc cu acest copil și cum îi oferă suport.
Dacă în clasă atitudinea colegilor este de a blama, a lua în derâdere copilul și a reaminti de fiecare dată despre vreo fotografie pe care au văzut-o, evitați să faceți o lecție sau să discutați despre comportamente de risc în mediul online, să explicați fenomenul de sexting sau consecințele pe care le poate provoca.
Ar fi cazul să puneți accentul pe alt tip de activități în această clasă, prin care veți încuraja dialogurile constructive între copii, atitudinile încurajatoare și cooperarea de grup.
Dacă însă considerați că în acea clasă e necesar să realizați o astfel de activitate ( pentru că, cel mai probabil, sunt mai multe persoane care ar fi trecut prin experiențe similare și care au nevoie de încurajare și ajutor), adaptați conținutul planului de activitate propus și puneți accent pe faptul că ea/el nu este vinovat(ă). Scopul oricărei activități la această etapă ar trebui să fie de încurajare a comportamentelor pozitive, de educare a unor reacții sănătoase, fără prejudecăți.
3. Oferiți-i susținere
Vă încurajăm, în orice situație:
- Să discutați cu acel copil, fără a-l judeca. S-ar putea să fiți unica persoană de încredere pentru el.
- Să identificați persoana resursă pentru acest copil. O persoană adultă din cercul de încredere, cu care puteți să discutați despre trăirile copilului, să oferiți sfaturi despre cum să reacționeze pozitiv, să susțină copilul, să-l încurajeze.
- Nu uitați, în orice situație în care un copil se confruntă cu o problemă în online, îndemnați-l să ceară ajutor pe www.siguronline.md. Ajutorul pe care îl poate primi e la un click distanță.
A preveni un abuz e mult mai simplu decât a interveni ulterior pentru a diminua din consecințele negative ale acestuia. Nu evitați să faceți activități de informare despre pericolele reale din mediul online, pentru că astfel ați putea oferi copiilor acele informații de care au nevoie pentru a evita situațiile riscante și dubioase din mediul online.
În lucrul de profesor, deseori, vă ciocniți cu îndoieli ce pot crește în mici frici atunci când subiectul pe care doriți să-l abordați cu copiii este unul sensibil și delicat.
Orice profesor își pune, cu regularitate, următoarele întrebări: „Cum să încep această lecție?”, „De unde să pornesc?”, „Cum să le captez atenția de la bun început?”, „Ce pot face diferit de lecția precedentă?”, etc.