Sunt dirigintă/diriginte. Cum să discut constructiv cu părinții la tema conținuturilor cu caracter sexual pe care le pot vizualiza copiii în mediul online?

De exemplu:

•   Școlarul mic va învăța să facă alegeri mai sigure dacă i se va vorbi despre imaginile bune și imaginile rele, fiind descrise emoțiile pe care le trezesc fiecare din aceste imagini.

Imaginea bună – imaginea reprezintă lucruri frumoase care ne înconjoară și care sunt plăcute atunci când le privim împreună cu familia și prietenii;

Imaginea rea – imaginea care reprezintă oameni care nu-și acoperă părțile intime ale corpului sau care arată niște gesturi care nu sunt politicoase și care jignesc; imaginea care provoacă jenă, frică; imaginea pe care ai tendința să o ascunzi.

• De la vârsta cât mai mică, ar fi bine să i se explice copilului acasă că tot ce apare în mediul virtual pe care el îl accesează ( filmulețe, desene animate, rețele sociale, etc.) este creat și publicat de oameni. Iar imaginile rele sau cele cu caracter sexual sunt imagini publicate intenționat pentru a fi accesate de utilizatori adulți. Imaginile cu caracter sexual nu sunt destinate copiilor.
• Fiecare părinte poate face asocieri cu alte lucruri și acțiuni interzise și dăunătoare copiilor până la 18 ani. De exemplu, nu este permis copiilor până la 18 ani să urce într-un automobil și să conducă fără permis și cunoștințe sau nu este permis copiilor să repare o priză. Toate acestea pot fi periculoase și dăunătoare, exact ca și imaginile rele (cele cu caracter sexual).
• Cu preadolescenții și adolescenții dicuția poate părea mai complicată pentru un părinte, dat fiind faptul că aceștia sunt la etapa de autodescoperire a sexualități. Combateți cu părinții mitul că discuțiile cu adolescenții despre conținuturile cu caracter sexual sau industria conținuturilor cu caracter sexual (pornografia) va provoca mai mult interes nesănătos și periculos. A evita o astfel de discuție înseamnă a-l lăsa pe copil singur să caute ceea ce despre ce cu el nu se vorbește acasă și la școală (temele tabu).

Astfel, încurajați părintele să discute cu copilul său despre respectul față de corpul său și cel al altor persoane, despre părțile intime ale corpului care nu trebuie expuse în poze sau videouri; să explice că astfel de conținuturi disponibile online nu reflectă adevărata imagine a sexualității, frumosului și relațiilor între oameni.

•  De asemenea, o parte a educației acasă despre conținuturile cu caracter sexual trebuie să fie sensibilizarea adolescenților despre faptul că, deseori, se întâmplă ca o anumită poză sau video cu caracter sexual în mediul online accesate intenționat sau întâmplător (de exemplu, au primit de la cineva un link) reprezintă persoane care nu și-au dorit și nu și-au dat acordul ca aceste imagini cu ei să ajungă în mediul online. Această situație reprezintă o gravă încălcare a drepturilor acestei persoane pentru că reprezintă un abuz. De asemenea, se poate întâmpla ca unele persoane să fie forțate să facă anumite lucruri pentru producerea unor astfel de conținuturi, iar aceasta este de asemenea un abuz și o faptă ilegală. Părinții, de asemenea, este necesar să explice că în cazul copiilor în poze și videouri, lucrurile sunt și mai grave. Copiii sunt protejați prin lege de situațiile în care poze sau videouri cu ei să fie făcute de către alte persoane sau/și acestea să ajungă în mediul online.
•  La școală și acasă, copiii trebuie educați să nu transmită, să nu distribuie sau să nu publice fotografii nud sau alte conținuturi cu caracter sexual. Va fi foarte dificil ca acestea să fie șterse definitiv din mediul online.
•  La școală și acasă, copiii trebuie informați, în dependență de vârsta pe care o au, despre acțiunile sigure atunci când accesează un conținut cu caracter sexual:

-          Închidere fereastră/pagină;

-          Raportare;

-          Blocare;

-          Apelare la ajutorul unui adult în care au încredere.

Fiind cadru didactic și având astfel de discuții cu părinții, va fi necesar să le explicați că există și măsuri de ordin tehnic pentru a proteja copiii de conținuturile dăunătoare (filtre de conținut, programe de control parental). Aceste măsuri tehnice, însă, au și anumite limite și puncte slabe:

-          Nu sunt eficiente 100 %;

-          Pot fi aplicate doar în cazul preșcolarilor și școlarilor mici;

-          Pot crea senzația de control ce dăunează relației de încredere;

-          Unele setări pot fi ușor depășite chiar și de către unii copii mai descurcăreți în domeniul tehnologiilor.