//= escape_meta(Configure::read('Config.projectName')) ?> //= escape_meta($title) ?> //= escape_meta(summarize($description, 456)) ?>
O sarcină grea în aceste săptămâni este pusă pe umerii profesorilor și diriginților de clasă. Și chiar dacă multe cadre didactice au bune abilități digitale, iar mulți copii au la dispoziție telefoane smart, tablete și laptop-uri, sarcina de a realiza un proces educațional calitativ și eficient nu este deloc ușoară.
Pregătirea pentru lecție, adaptarea mesajelor și conținuturilor în dependență de vârstă, selectarea instrumentelor potrivite pentru clase, colaborarea cu părinții, pregătirea și încurajarea copiilor pentru o altfel de lecție, toate acestea necesită timp, răbdare și devotament din partea profesorilor.
Resurse digitale, tutoriale, webinare pentru cadre didatice, împărtășiri de experiențe, sugestii, sfaturi, toate sunt binevenite și de un mare ajutor. Și este nemaipomenit de frumos și merită toate laudele faptul că profesorii noștri, cu mult curaj, calm, bunăvoință și, cel mai impresionant, în termene foarte scurte, se adaptează noilor condiții și încearcă să le reușească pe toate.
Astfel, accesul la Internet al profesorilor și elevilor este vital pentru a ține mâna pe puls și a asigura copiilor dreptul la educație. Vitală este și implicarea părinților care au rolul de a facilita dialogul dintre copil și profesor, dat fiind faptul că un dialog „altfel” nu a fost practicat până acum sau a fost practicat doar cu unii profesori sau doar în unele instituții de învățământ.
Offline sau online, indiferent de distanța socială, copilul are nevoie în primul rând de:
Incertitudinea adulților din jur, statul în fața ecranului mai multe ore în șir, titlurile de știri, conținutul emisiunilor TV sau radio sunt o încărcătură emoțională prea grea pentru un copil. Mulți pedagogi recunosc că dialogurile online cu elevii chiar din primele zile de învățare la distanță au trecut dincolo de subiectele propriu-zise la istorie sau limba română, încercând să transmită regulat emoții pozitive prin cuvinte calde și zâmbete.
La școală copiii sunt încurajați să stea mai puțin timp în fața ecranului și să comunice mai mult cu prietenii din viața reală. Și brusc, li se cere să stea în casă, cât mai departe de prieteni și colegi și să se ocupe de teme. Primirea sarcinilor, realizarea și transmiterea acestora către profesor, deseori sub presiunea părinților, devin foarte obositoare. Ziua le este doar învățare și stat în fața laptopului sau tabletei, chiar dacă orarul lecțiilor este mult mai scurt. De aceea, o ajustare a regulilor vechi este foarte binevenită: copiii sunt încurajați să comunice online cu prieteni, să glumească, să se joace chiar și în timpul orelor online. Distanțarea socială este necesară doar în spațiul fizic. În spațiul online ea trebuie minimizată rațional. Ei au nevoie de emoții constructive din comunicarea ușoară și veselă cu oamenii plăcuți lor: prieteni buni, colegi de școală, copii din gașcă și rude.
În continuare, rămâne la fel de important procesul de educare a comportamentelor sigure în mediul online. Acum, durata timpului petrecut online este mult mai mare decât în zilele când copiii frecventau școala. Cu părere de rău, activitățile despre siguranța online pe care mulți profesori le desfășurau cu regularitate sunt mai puțin comode în comunicarea la distanță.
Totuși, unele acțiuni mici, dar importante pot fi realizate de către profesor sau diriginte. De exemplu:
Dragii noștri profesori, suntem siguri că vom trece bine peste încercările și provocările acestei primăveri. Copiii au nevoie de noi. Copiii au nevoie de eroi. Pentru ei, acești eroi sunteți dumneavoastră și părinții de acasă.
Indiferent dacă sunteți diriginte în clasa celor mai micuți sau educați clase de preadolescenți ori adolescenți, o preocupare majoră cu care vă confruntați se referă la calitatea și impactul emoțional al conținutului pe care îl accesează și vizualizează elevii dumneavoastră.
Lucrând cu elevii la temele sexting și sextortion, ne referim la aspecte ce țin de viața personală a copilului, la comunicarea sa cu alte persoane, la percepția propriei imagini, la felul cum această imagine poate fi compromisă.
Dar ce strategie de educţie digitală aţi ales Dumneavoastră?