Hărţuirea copiilor pe Internet

Hărţuirea copiilor de către semeni şi nu doar, este o formă gravă de abuz psihologic, denumită Bullying. Deşi nu este un fenomen nou, Internetul oferă fenomenului hărţuirii noi posibilităţi de manifestare, dar şi o nouă denumire CyberBullying. Asta pentru că online pot fi postate anonim zvonuri, mesaje răuvoitoare, poze sau alte informaţii personale. În acelaşi timp, şi mesajele SMS sau apelurile video deschid noi oportunităţi de distracţie, dar în acelaşi timp şi de exploatare.

În timp ce hărţuirea în viaţa reală se limitează la un cerc relativ mai mic de persoane, care în majoritatea cazurilor sunt cunoscute şi se limitează la timpul cât copilul este in contact cu aceştia, de exemplu în orele de şcoală. Pe de altă parte, hărţuitorul online poate contacta victima la orice oră. Hărţuirea online este o practică extrem de dăunătoare deoarece victima se pomeneşte rapid într-un mediu de unde cu greu poate evada. De obicei, acţiunile de hărţuire online au un potenţial de auditoriu enorm, sunt menţinute şi mutiplicate mesaje sau imagini umilitoare, iar stoparea acestui flux este foarte dificil.

 

Cum se manifestă hărţuirea?

Acțiunile de hărțuire a unui copil includ:

  • ofensarea repetată a copilului, folosind cuvinte batjocoritoare, porecle, imagini umilitoare postate online;
  • publicarea online a unor filme video sau fotografii personale ale unui copil fără acordul lui;
  • trimiterea mesajelor de amenințare sau virusate;
  • ridiculizarea copilului prin crearea unui profil fals sau a unui blog defăimător în care apar informaţii false, necenzurate sau fotografii modificate;
  • folosirea abuzivă a tag-ului, în special pe reţelele sociale;
  • folosirea insistentă a conținutului obscen sau remarci sexuale în timpul conversațiilor online;
  • excluderea cu rea voinţă a unei persoane dintr-un grup sau dintr-o comunitate online;
  • furtul de parole pentru acces la corespondenţa personală cu scopul de a transmite din numele victimei mesaje compromiţătoare.

Acţiunile de hărţuire pot începe offline, de exemplu în curtea şcolii, şi pot trece foarte rapid în mediul virtual. Sunt cazuri când unii utilizatori pot fi ușor enervanți şi răutăcioși. Ei trebuie doar ignorați. În cazuri mai grave, trebuie luate măsuri speciale. Spuneţi-i copilului că nu este obligat să deschidă mesajele rauvoitoare sau orice alte mesaje de la străini.

Dacă indiferența un funcționează, încurajaţi copilul să reacționeze şi să-i spună agresorului calm, dar ferm, să înceteze. În cazurile în care hărțuirea devine atac rău-intenționat, aceasta poate fi raportată pentru a fi eliminată, iar despre acest caz urmează a fi sesizate autorităţile.

La fel, atunci când copilul observă că prietenii lui hărţuiesc pe cineva, spuneţi-i să este foarte important să-și exprime opinia împotriva acestor acțiuni.

Cine sunt hărţuitorii şi cine sunt victimele?

Hărţuirea nu presupune neapărat existența unui conflict bazat pe o problema reală. Unele persoane devin agresive şi îi intimidează pe alţii pentru a se simţi superiori. Ei cred că astfel devin mai populari și mai puternici. Uneori, agresorul subestimează efectele comportamentului, considerând acţiunile lui o simplă distracţie.

Pe de altă parte, victimă a hărţuirii online poate ajunge orice copil. Părinții trebuie să se implice şi să susțină moral copilul în rezolvarea acestei situații. În cazul în care copilului îi place să stea pe chat, pe rețele sociale sau să utilizeze alte servicii ce oferă posibilități de interacțiune online, ar trebui să discutaţi din timp cu el/ea despre riscuri. Oferiţi-i sfaturi despre ce ar trebui să facă dacă este hărţuit.

Discuţia dintre părinte şi copil este necesară pentru că hărţuirea online are loc de obicei în absenţa adulţilor, iar ulterior copiii cred că spunând părinţilor vor înrăutăţi situaţia.

Observați semnele

Semnele ar putea să vă ajute să interveniți la timp și să evitați situații în care copilul a devenit victimă a hărțuirilor sau chiar agresor.

Dacă aţi observat la copil răni, haine rupte, poftă de mâncare scăzută, insomnie, momente de tristețe, depresie, anxietate, teama de a frecventa școala, izolare sau invers comportament agresiv primul lucru ce trebuie să faceţi este să discutați despre asta cu copilul, prietenii lui sau profesorii. Discutaţi cu grijă faţă de trăirile şi sentimentele copilului.

Agresorul trebuie şi poate fi oprit.

Pentru orice alte detalii, nu ezitaţi să contactaţi consultantul Siguronline.

Relevant