Începerea unei conversații cu copilul dumneavoastră despre o situaţie sensibilă sau o îngrijorare, este o adevărată provocare. Nu este ușor mai ales dacă discuţia are loc cu un adolescent, când acestuia i se conturează o concepţie despre sine şi viaţă, şi cu atât mai mult dacă va fi vorba despre lucruri pe care copilul ar vrea să le păstreze private. Totuşi, nu diperaţi. Există mai multe modalități de a face aceste conversații mai uşoare pentru ambele părţi.
Cu sfaturi în acest sens vine Sanda Roşca, psiholog în cadrul Centrului Internaţional „La Strada”.
Mai întâi, să ne aducem aminte că există mai multe etape de dezvoltare în viaţa unui copil. Una din aceste etape este adolescenţa - perioada cea mai complexă din viaţa unui individ. Întemeietorul psihologiei adolescenţei, Stanley Hall, numea această perioadă una de „criză” puternică.
Este momentul când adolescentul îşi ia rămas-bun de la copilărie şi se pregăteşte să intre în etapa următoare – maturitatea.
Aici se mai adaugă schimbările datorate dezvoltării fiziologice şi de ordin psihic. Copilul are o dorinţă tot mai mare de a se exprima şi a fi acceptat de către ceilalţi, i se conturează o concepţie despre sine şi viaţă, neagă autoritatea părinţilor, de unde şi apariţia multor conflicte. La fel, acesta are disonanţe cognitive – vrea autonomie, dar încă este dependent de părinţi, poate fi retras, închis în sine sau din contra, revoltat şi exaltat. Tot atunci apare prima dragoste.
Acestea şi multe altele constituie adevărate provocări pentru un adolescent, personalitatea căruia este în plină formare.
Găsiţi timpul și locul potrivit. Alegeţi timpul și locul pentru ca ambii să vă simţiţi confortabil. Asiguraţi-vă că nu veţi fi întrerupți.
Gândiți-vă la modul în care o să faceţi introducerea în subiect. Aţi putea menționa o ştire recentă pe care aţi văzut-o la televizor sau pe Internet. Încercaţi să vă exprimaţi cât mai clar. Nu are aproape niciun rost o conversație pe tonuri ridicate sau una în care la final adolescentul nu înţelege de ce părintele a ales să îi vorbească la acest subiect. Întrebaţi ce crede el/ea despre această ştire/tema din ştire.
Spuneţi-i că vă pasă de emoţiile lui. Dacă credeţi că face lucruri periculoase, vorbiţi-i cu grijă despre ce aţi observat. Dacă credeţi că nu este în siguranță, încurajaţi-l să accepte să fie ajutat. Căutaţi soluţii împreună, astfel copilul va avea sentimentul că îi respectaţi personalitatea şi capacitatea de a participa la rezolvarea unor dificultăţi din care cu siguranţă va învăţa.
Ascultaţi-l mai mult decât îi vorbiţi. Deseori, doar ascultându-l când povesteşte despre problema pe care o are, îl puteţi face să se simtă mai bine. Lăsați-l să înțeleagă că sunteţi acolo pentru a-l asculta. Dacă acum nu doreşte să vorbească despre problema pe care o are, poate fi din cauza că este speriat. Aveţi răbdare şi compasiune. Uneori nu doar copiilor şi adolescenților, dar şi maturilor le este greu să vorbească deoarece: cred că vor avea neplăceri,că vor fi judecați sau li s-a spus să nu vorbească despre probleme ş.a.
Spuneţi-i cât de mult ţineţi la el. Conversațiile dificile vor avea loc mult mai ușor în cazul în care copilul înțelege că vă pasă de el și că îl veţi iubi la fel de mult indiferent de rezultatul discuţiei.
Luaţi o pauză de reflecţie. În acestă situaţie este foarte important să rămâneţi calm și să nu reacționaţi imediat. Oricât de neplăcut ar putea fi, acceptaţi că acest lucru oricum s-a întâmplat deja. Clarificaţi fără grabă despre ce este vorba, cu cât mai multe detalii, fără să îl judecaţi sau să daţi aprecieri şi calificative. Apoi încercaţi să identificaţi împreună soluţii.
Cereţi ajutor împreună. În cazul în care copilul dumneavoastră vă spune ceva şi înţelegeţi că acesta ar putea fi în pericol, raportaţi acest lucru organizațiilor abilitate să intervină. Cel mai bine ar fi dacă şi copilul o să fie de acord şi o să faceţi acest lucru împreună. Pentru aceasta, explicaţi-i în ce constă raportarea sau adresarea la organizaţii, ce va urma etc. Ascultaţi-l dacă are îngrijorări în ceea ce priveşte raportarea, pentru că asta ajută la luarea decizii finale. Acţionaţi pe cont propriu numai dacă credeţi că acesta este singura opțiune.
Beneficiaţi personal de suport. Probabil că primul lucru pe care vă veţi simţi tentat să îl faceţi este să îl ajutaţi pe copil. Totuşi, nu uitaţi nici despre starea emoţională personală. În astfel de situaţii, puteţi şi trebuie să obţineţi sprijin din partea familiei și a prietenilor. Pentru mai multe sfaturi contactaţi pe chat consultantul Siguronline sau citiţi articolele tematice pe www.siguronline.md, secţiunea „Părinţi şi îngrijitori”. La fel, există şi alte organizații care vă pot ajuta gratuit şi confidenţial. Nu ezitaţi să le contactaţi.
În cazul în care copilul dumneavoastră nu vrea să vorbească deşi sunteţi îngrijorat, nu renunţaţi. Încercați mai târziu să iniţiaţi o discuţie la aceeaşi temă, însă nu înainte de a găsi un mod diferit pentru a începe conversația. Spuneţi-i copilului că anumite “secrete” nu merită să fie păstrate dacă acestea ar putea să facă rău cuiva. Vorbiţi-i că vă pasă despre sentimentele pe care le trăieşte, că orice s-ar întâmpla nu veţi înceta să îl iubiţi ş.a.
Fiți răbdător și asigurați-l că vi se poate adresa pentru sprijin atunci când are o problemă, fără frica de a fi respins. Mai spuneţi-i că poate apela anonim consultantul Gabi pe siguronline, pentru un sfat. Nu ar trebui să vă supăraţi dacă adolescentul alege să îi vorbească unui profesor sau unei alte rude despre problema pe care o are.
Dacă un copil este în pericol iminent, apelaţi Serviciul unic pentru apelurile de urgenţă 112
Reguli de siguranță: 8 sfaturi simple despre cum să vă protejați copilul în mediu virtual
Scriu această istorie pentru a încuraja și alți părinți să atragă mai multă atenție la comportamentul copilului, dacă vă pare ceva straniu atunci la sigur trebuie să faceți ceva și să nu ignorați.